Dream a Little Dream of Me

Grey's Anatomy.Seria 5. Episodul 19. Eu cu Doggu facem vizionare de serial de duminica dupa-amiaza. Relaxare si comentarii despre viata. Si poate parea ciudat ca doi baieti sunt capabili de analiza emotionala dar l-am auzit pe Doggu spunand: "...ce femei puternice!".  Nu suntem siroposi sau slabi daca admiram latura feminina, desi poate unii din semenii nostri ar putea sa o vada asa. Si chiar cred ca nu esti un barbat adevarat daca nu dai credit unei femei puternice. Oare exista femei atat de puternice? Domnisoarelor? Doamnelor?

Partea proasta e ca totul e un scenariu TV. Realitatea dezamageste de cele mai multe ori, in ambele tabere. Omul greseste, omul e relativ. Sau poate ca nu am cautat inca unde trebuie. Sau poate ca e in fata noastra de foarte mult timp si pur si simplu nu realizam. Oricum, sa nu cautati niciodata perfectiunea, e atat de plictisitoare...

Exista secvente de arta cinematografica ( chiar daca e doar un serial TV si ne uitam la el pe laptop :) ) care ne ating in mod ciudat. Se comporta ca un mic soc electric pe linia vietii. O mica distorsiune care, cel putin pentru moment, rearanjeaza viziunea sau principiile dupa care te ghidezi zi de zi. Episodul asta e una dintre cele mai reusite bucati de drama/romance/tragedie/comedie pe care le-am vazut pana acum. Poate ca e gustat doar de fanii genului, sau poate ca Zoc avea dreptate cand imi spunea ca "medicina" din serial e departe de realitatea cruda din spitale. Totusi m-a impresionat suficient de mult incat sa scriu despre... Grey's Anatomy.