Ganduri imprastiate since 2017
Farmecul de a gasi niste argumente
dezbatute cu alter-ego-ul
uitate
nepublicate
aruncate intr-o noapte
cand perna e singurul tau confident...
revin cu o idee pe care ti-am repetat-o obsesiv dar a trecut mereu pe langa tine: ideea “A cui esti tu?” ... mai precis faptul ca frumusetea la o femeie vine si din apartenenta la un barbat, mandria de a fi “a cuiva”, trup si suflet
si chiar daca barbatul mai are scapari “barbatesti” ea se ridica prin atitudinea de apartenenta si in esenta el va intelege adevarata valoare, chiar cand intr-un joc sexual in pat are 2 sau mai multe femei, doar una are rangul de apartenenta, doar una este stapana sufletului lui
chestia asta nu se poate pune in oglinda, apartenenta asta nu arata bine de la femeie la barbat - e o chestie care da valoare doar femeii, fiinta sensibila si fara aparare care “apartine” unui barbat, nu in sensul prost inteles al dependentei, in sensul “lanturilor” dorite, ea accepta o forma de subjugare dorita, este chiar excitata de aceasta subjugare, este mandra de ea si de apartenenta care astfel o innobileaza, isi doreste “stapanul” si il respecta si stie ca loialitatea ei este colierul cel mai de pret...
dar recitind tot ce am scris imi dau seama ca e o forma de oglinda, apare mai sus: “stapanul”, oricat de dur si nedrept, ii ofera ei sufletul la schimb, atata timp cat e a lui si doar a lui - in momentul in care acest element dispare... s-a dus toata magia
Comentarii